E timpul sa'mi dau drumul....sa eliberez...sa ma eliberez.Simt un gust dulce-amarui ca acela al unei bucati de ciocolata neagra.Un zambet sincer si o pereche de ochii inlacrimati...simt anxietate...un moment in care creierul nu poate anticipa ceva urma...ce va fi fara.Imi spun "sari in gol...si in timp,plasa va aparea sub tine".Un moment de apatie.Am atarnat de o sfoara care cu timpul s'a desiart...am fost agatati de ultimul fir ramas, care pana la urma s'a rupt...fara sa pocneasca...fara galagie.Pur si simpu s'a rupt.Am ramas fiecare cu jumatatea lui de sfoara pe care o taram acum pe pamantul umed si rece.O dependenta de care am scapat...si totodata o necesitate de care ma vei lipsi.Si pentru fiecare vorba pe care nu am spus'o ,o privire in ochii mei umezi ar fi de ajuns.Atat timp si nu e nimic de spus....doar serendipitate ,sevraj si coma....
impresionant.fara cuvinte.
RăspundețiȘtergeremda...cam asta se simte...si numai cei carora le pasa sau le-au pasat candva pot sa inteleaga...
RăspundețiȘtergeredar absolut toate lucrurile pica testul in fata timpului...si asa cum perioadele de fericire nu dureaza o vesnicie, la fel si starile de sevraj angoasa si dezamagire...
timpul distruge tot pentru a reinvia, mai apoi, totul la nesfarsit intr-un neverending circle...
life's a the funniest circus (daca ai umor negru):))
>:D<
Exista Cineva caruia ii pasa.
RăspundețiȘtergere